Image default
Poezija

Ljuti starac (vlaška balada)

Ljuti starac

Aoj klasje čistog žita,
Jedan mi se starac ljuti,
Što od svojih mladih dana
Pa do svoje sede kose,
Nije im’o decu svoju,
A tek pod stare dane,
Dete malo dobio je,
Pa sad sa njim prepun sreće
Na krštenje pošao je!

Dizao ga, njihao ga
Dok do svadbe mi dostiže.
I devojku našli su mu:
U subotu verio je,
U nedelju da svadbuju!
Kad su bili na venčanju,
Prstenje su razmenili.
Kada beše oko podne,
U najlepšu dob veselja,
U dvorištu punom svata –
Dođe poziv imperata
Da on pođe u soldate.
Devet leta i meseci
I toliko još nedelja
Da mi bude međ’ strancima,
Devet i po godinica
Da mi bude s tuđincima!

Štap u ruke uzeo je,
Torbu na se metnuo je,
I ovako zborio je:
– Lepo, lepo, lepo moje,
Lepa meni ti ostani
Sa našima starim dvoma,
Ali uzmi i posadi,
Posadi mi bosioče
U vatrištu na ognjištu:
Ako nikne uvenuto,
I sa lišćem sparušenim,
Ti da znaš da sam pogin’o!
Ako nikne uzdignuto,
I sa lišćem raširenim –
Ti da znadeš da sam srećan!
I te reči kad prozbori,
Pođe putem ka istoku,
Ka izlasku sunčevome!
Osta svadba nesvadbana,
Osta mlada ucveljena,*
Jaoj, kakve mučne svadbe?

Dugo vreme otad prođe,
Bosioče iznicaše,
Bosioče mi izniče!
Iznicaše mi prelepo,
I u lišću cevasto,
Da znaš da je on srećno!

Dugo vreme prođaše,
Šta mi starac činjaše:
Trnokop mi uzeše
U vinograd pođaše.
Ne kopa ga kako s’ kopa
Lozu vadi iz korena
I baca je preko plota
Jer vinograd svojtu nema!

Pa mi gleda ka istoku,
Prema suncu izlaznome.
Vidi vojna na puteljku,
Vojnika il cigančeta,
A on visok i tanušan,
Ko da je kroz iglu denut?
Dobar dan on starcu nazva:
– Dobar dan mi stari oče,
Zašto čupaš lojze vina,
I bacaš ga preko plota?
– Čupam lojze iz korena
I bacam ga preko plota
Jer nema kome da ostane!
– Pusti lojze, oče stari,
Pusti lojze, ne čupaj ga,
Nego haj’mo kući tvojoj,
Možda i ja imam mesto
Na ognjištu tvome neko?

A u kuću kad stigoše,
Taman prosci dolažahu,
A mlada šta činjaše?
Sa svima se rukova,
Svima ruke ljubiše,
Ali vojna mi preskoči.
Vojno šta mi zboraše:
– Mlada moja gospođo,
Ded i moju ruku ljubi,
Možda i ja paru imam?
A viš’ šta mi mlada čini:
Kada ruku mu poljubi,
Prsten mu poznade,
I šta mi tada prozbori:
– Pijte gosti i jedite,
I puta svoga potražite,
Jer taj kog sam ja želela,
Meni taj došao je!


original na vlaškom:

MUOŞU MÎŃIĬAT

Spikuļeţ đe grîu kurat,
Un muoş mi s-a măńiĭat (2x)
Kă đe la albă ćinerĭaţă
Pîn la albă bătrîńaţă
N-a avut kopil pe braţă,
Da la albă bătrîńaţa
A kăpătat kopil pe braţă. (2x)
Să duśa la boćeḑat
Ĭeĭ đe drag n-a măĭ sćiĭat. (2x)

L-a kreskut, l-a ļegănat
Pănă mĭ-a ažuns đe-nsurat.
Da şî fată ĭ-a aflat:
Sîmbăta kă mĭ-a împeţit-o,
Dumińika nunta a nunţit-o! (2x)
Kînd a fuost la kununat
Ińaļiļi ļ-a înskinbat. (2x)
Kînd a fost pi la kinđiĭe,
Kînd măi mîndră vesaļiĭe,
Oboru pļin đe femeliĭe –
Vińe karće đin-[îm]părăţîĭe
Să să dukă-n soldăţîĭe. (2x)
Nouă ań şî nouă luńi
Ş-înk-atîća săptămîńi
Să să dukă ĭel în strińi,
Nouă ań şî žumătaće
Să să dukă-n strinătaće! (2x)

Bîtu-n mînă kă luva-re,
Traĭsta la şold o puńa-re,
Şă đin gură śe vorbĭa:
– Mîndro, mîndro, mîndra mĭa-re,
Mîndr-aĭ fuost, mîndră ramîń
Ku aĭ nuoştri duoĭ batrîń,
Ma să ĭaĭ tu să săđeşć,
Să săđeşć tu busuĭuok
Într-o vătruţă đe fuok:
Đe va răsări păļit
Şî la frunḑă răsuśit,
Tu să şćiĭ kă ĭo-am perit!
Đe va răsări ţouos,
Şî la frunḑă mult frumuos –
Tu să şćiĭ kă-s sănătuos!“
Aĭa vuorbă k-o vorbĭa-re
Şî pļeka pe drum la vaļe
Kîtră răsărit đe soare.
Uđi nunta ńenunţîtă
Şî goviĭa ńe-nvaļită,
Au, śe nuntă năkăžîtă?

Multă vrĭame kă treśa-re
Busuĭuoku răsărĭa-re,
Busuĭuoku răsărĭa!
Da do a răsărit frumuos,
Şî la frunḑă ĭel ţouos,
Tu să şćiĭ kă-ĭ sănătos!

Multă vrĭame kă treśa-re
Da vĭeḑ muoşu śe făśa-re:
Tîrnăkuopu kă luva-re
Şî la viĭe să duśa.
Nu o sapă kum să sapă
Ma o skoaće đin tulpină
Ş-o lapîdă pistă građină
Kă n-are kuĭ să rămînă!

Să uĭta pe drum la vaļe
Kîtră răsărit đe suare. (2x)
Veđa un voĭnik în kaļe,
Un voĭniśel uor ţîgăńel,
Da ĭel nalt şi supţîrĭel
Parke ĭe tras pin ińel?
Bună ḑîua kă lu-ĭ da-re:
– Bună ḑîua, taĭkă muoşî,
Śe skuoţ viĭa đi-n tulpină
Ş-o lapiḑ pistă grăđină?
– Ĭo skuot viĭa đin tulpină
Ş-o lapăd pista grăđină
Kă n-are kuĭ să rămînă!
-Lasă viĭa, taĭkă muoş,
Lasă viĭa, n-o skoća-re
Numa aĭ la kasa tîa,
Va-m avĭa şî ĭuo vrun luok
Makăr pe vatră đe fuok? (2x)

Kînd a kasă ažunźa-re
Împeţîtuori kă veńa-re,
Da mirĭasa śe făśa?
Ĭa ku tuoţ mîna kă da-re,
Şî mîna ļe săruta-re,
Da pe vuoĭna îl treśa.
Da soldatu śe ḑîśa-re:
– Goviĭuaro, dumńatîa-re,
Vin’ ţukă şî mîna mĭa-re,
Am avĭa şî ĭo vr-o paraa?
Veḑ goviĭa śe făśa-re:
Kînd mîna îĭ săruta-re,
Şî ińelu kunoşća,
Şî đin gură śe vorbĭa-re:
– Bĭaţ ospeţî şi mînkaţ
Şî đe kaļe vă kătaţ,
Kă ĭo pe kar-ĭ-am dorit
Miĭe ala mĭ-a veńit!

K o m e n t a r: Homerovski motiv, star preko dva milenijuma, o Odiseju i vernoj Penelopi, u vlaškim baladama!
Kazivač: Peva i svira na violini Dragi Krčobić+, Slatina, opština Bor [Por.]
Snimak: Rumunska redakcija Radio televizije Vojvodine. Zapis obradio: Durlić Mesto: Slatina


Ovaj članak je objavljen u decembru 2019, u okviru temata Mitološki Libartes.


Pročitajte sve tekstove objavljene u rubrici Poezija.

 

 

 

Povezani članci

Branka Vojinović Jegdić, Između beznađa i nade

Ivana Sarić, poezija

Vladimir Čokanović, Moja loša pesma

Ostavite komentar